Monica [cunoscuta si sub numele de Morticia :))]

Cu toate ca Cici ne este prietena mea ce mai buna, am pus postare cu ea. Ar fi ceva nedrept ca sa nu scriu niste cuvinte si despre sora mea [din parinti diferiti].

Pai. Ne cunoastem de aproape 8 ani si inca din clasele mici ne intelegeam foarte bine.. si ca niste surori adevarate, ne mai si certam.

Apoi a urmat clasa a 5-a, respectiv momentul in care nu m-am inteles bine cu aproape nimeni.. deci incepusem sa nu mai vorbesc cu ea asa de mult.

Cu venirea clasei a 6-a, a REvenit si prietenia noastra.

De atunci nimeni si nimic nu ne poate opri :)!

Te iubesc, soro!

Doar atat?

Un an.

Doar atat. Dupa aceea se va termina. Va incepe o noua poveste.

O noua poveste fara ei. Fara VOI! Fara cei cu care radeam, fara cei cu care plangeam, fara cei cu care ma certam, fara cei cu care ma imbratisam, fara cei cu care faceam chestii pe care nu cred ca le va afla nimeni [:))], fara cei care nu invatau, fara cei care luau 10 pe linie, fara cei cu care vorbeam in timpul orelor prin biletele, fara cei cu care copiam.. fara persoanele pe care le cunosc de 7 ani [sau 3....].

O sa imi fie dor de toate astea. Clasa noastra nu a fost niciodata perfecta. Tot timpul au existat probleme, dar chiar si asa, a fost suficient in cat sa ma faca sa fiu fericita ca am invatat in aceasta scoala, in aceasta clasa.

Acest post este pentru colegii mei cu care am impartasit tot felul de emotii si sentimente. Pentru ca au fost asa cum au fost si pentru ca Nu au fost perfecti.

Daca ar fi fost o clasa de copii care invata bine, nu copiaza, nu vorbesc in ora, nu dau in nimeni etc. , dupa parerea mea, ar fi fost plictisitor.

O sa imi lipsiti! :)