Da. Sunt bine. Soarele topeste usor zapada lasand asfaltul plin de apa. Dimineata a fost ceata asa groasa incat vedeam cu greu la 10 metrii in fata mea.
Cum am iesit din liceu am fost asaltata de zapada. Profesorii se comporta de parca ei nu au fost elevi si au venit sa ne arate cat de idioti suntem. Ele isi pastreaza sus si tare masca bine amplasata chiar in fata caracterului. Ei sunt aroganti, nepasatori, amuzati de orice si copilarosi. Muzica nu mai canta ca atunci, persoana din oglinda nu mai zambeste inocent, iar cei pe care ii iubesc si.au urmat fiecare drumul lui.
Imi amintesc neincetat dimineata aceea de vara cand imi dadeam drumul la melodia preferata, trageam draperiile, ma asezam pe covor si imi lasam gandurile sa zboare. Nu ma simteam singura chiar daca asa ar fi fost normal.
Acum, inconjurata de prea multi oameni necunoscuti, simt ca lipseste ceva din mine... Vin sarbatorile si eu inca nu ma regasesc. Nimanui nu ii pasa...ei sunt doar curiosi. Din motivul asta, raspunsul meu pentru voi va fi acelasi tot timpul.
"Sunt bine! :)"
