E dimineata. M-am trezit prima, asa ca ma duc in bucatarie.
Beau cafeaua fara sa ii simt macar gustul. La fereastra e pisica. Parca ma roaga sa ii dau drumul inauntru, dar nu o iau in seama. Nu mai sunt eu. Nu imi mai pasa de nimic. Ma pierd prin amintiri... amintiri ce nu ma vor lasa niciodata sa respir la fel cum respiram inainte.
Aerul rece al diminetii imi ajunge pana la oase si simt sangele cum imi curge prin vene. Imi amintesc de zilele cand nu ma simteam singura si ma incalzesc. Totul era mai cald atunci. Atmosfera. Corpul.. Cafeaua. Totul!
Acum astept sa se mai trezeasca cineva ca sa imi atraga macar atentia...
Veniti inapoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu