Era frig si incepusem sa tremur. Nu vedeam decat intunericul care parea infinit. Eram obosita si incercam sa adorm... dar nu puteam. Imi era teama sa nu se intoarca si sa nu imi arunce iar fericirea la gunoi.
Simteam obrajii reci acoperiti de lacrimi. Afara se mai auzea cate un caine latrand.. atat. In rest era liniste...
A fost linistea dinaintea furtunii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu