Ochii tai..

Ochii tai au fost si vor fi mereu plini de mister, iar eu voi fi intotdeauna neputincioasa sa ii inteleg pe deplin. Ascund atatea momente, amintiri, bucurii si poate chiar durere atat de bine incat privirea iti pare goala.
Stiu ca dincolo de ochii tai se afla o lume a ta. O lume a sentimentelor care se lupta din ce in ce mai tare sa evadeze, avand din cand in cand portite de scapare si reusind sa te dea de gol. Iti e frica si iti va fi mereu de sentimentele tale. O sa te ascunzi de ele sau, mai bine zis, o sa le ascunzi de restul lumii in incercarea de a nu fi ranit. O sa fugi si iar o sa fugi pana o sa obosesti, iar atunci cand se va intampla asta vei izbucni in lacrimi amare, ramanand ascuns pana vei fi iar capabil sa te pui pe picioare si sa iti continui fuga. Nu mai vreau sa iti intalnesc privirea. M-a tulburat prea multa vreme pentru nimic. M-a facut sa iti cred minciunile si promisiunile, m-a facut sa te ascult si sa te ajut... m-a facut sa iti fac loc in inima...
Las postarea in voia sortii pentru ca nu am o incheiere pentru ea. Sunt prea multe amintiri ca sa ma mai lupt inutil cu ele.