Noi..

Avem in noi mii de fluturi .

Pe buze si pe gat doar saruturi .

In inima si-n suflet e plin ,

Dar nu de lacrimi sau suspin .

Drumul gresit !

Sunt speriata de ceea ce a fost ... si de ceea ce nu va mai fi vreodata. Mi-e frica de indiferenta pe care am avut-o de atatea ori si de imaturitatea mea... Sunt constienta de responsabilitatea pe care mi-a dat-o si de motivul pentru care a facut-o.
"Am avut putere... am fost puternica! Dar am obosit. Acum e randul tau. Ti-am dat tie puterea mea."
Mai doborati-o o singura data si va veti dori ca niciodata in viata voastra sa nu ma fi intalnit. Traiesc cele mai intense sentimente de iubire si de ura in acelasi timp... pentru diferite persoane. Astept doar momentul sa ajunga amandoua atat de puternice incat sa nu ma mai puteti opri.
Minciunile si aburelile voastre nu vor mai ajunge departe...
Raniti-o... cat puteti de tare.. dati-mi inca un motiv si veti ajunge mai rau decat a fost ea vreodata !

Eu voi privi cum calcati stramb.

Valentine's day tomorrow?

Ha ha... maine e.. meciul Ste-... nu.. nu despre asta voiam sa vorbesc..

Maine e Valentine's Day.. sau Ziua Indragostitilor.. sau ziua oamenilor care isi declara dragostea doar o data pe an. Mhm.. Exact asa. Pe langa faptul ca de vreo 3 ori am primit cate un cadou de aceasta "sarbatoare" de la diferiti baieti despre care nici macar nu aveam habar ca au vreun sentiment fata de mine, mai este si o mare miscare a marketingului. Cu cat mai multe chestii comerciale, cu atat mai multi bani, nu?

De ce au uitat toti de Dragobete? Macar asta are origini romanesti si este cunoscuta si de batranii statului.

Nu neg ca e dragut sa existe o zi speciala in viata orcarui cuplu, cand aniverseaza ceva special ce s-a intamplat intre cei 2, dar de ce maine?! De ce nu pe 28 august [just a random one]?!

Daca intr-adevar tii la o persoana si vrei sa ii arati asta, ii poti arata in fiecare zi!

Siii acuuum daca tot a venit vorba despre sentimente.. I'm kinda falling in love...

Cate un cuvant schiopatand...

Am inchis ochii si m-am lasat purtata intr-o alta lume.. o lume pe care nu doream neaparat sa o cunosc.
Imaginatia m-a dus intr-un loc prea indepartat. Asa de indepartat incat reuseam sa vad clar tot ce se intampla.
Era ca un razboi.. NU! Era mai rau decat intr-un razboi. Fiecare era pe cont propriu. Pe ei nimeni nu ii invatase ca puteau supravietui mai mult daca se aliau. Stateam si ii priveam fara sa ii pot atinge sau fara sa le pot vorbi. Vedeam in ochii lor frica.
[Ochii.. oh da! Ochii spun totul. Fiecare privire.. Fie ca e melancolica, dura, fericita.. se poate citi. Ochii nu mint niciodata... Inca imi amintesc ochii aia caprui care ma faceau sa uit de tot ce era in jurul meu... sau al lui. Ochi pe care ii admiram timida din departare, dar care aveau o sclipire pe care nu multi o vedeau chiar daca erau langa el.. Of.. ochii aia!]
Totusi ceva era diferit.. armele principale erau.. cuvintele.Unii nu stiau sa le stapaneasca, dar tot aruncau cu ele ranindu-i pe ceilalti.

Cuvintele dor mai mult decat isi pot imagina unii.

Ha ha.

-Iti e frica de intuneric?
-Nu... poate fi placut sa simti fara sa vezi... sa auzi fara sa iti dai seama de unde vine... sau sa plangi fara ca ei sa stie.

Poate ca ar trebui sa uit totul.. dar e greu avand in vedere ca stiu ca nu pot fi uitata. "Modestie" ?... Nu.. E doar o opinie.. 

Whatever . . .

I started saying stupid things... it is tottaly not the time to act like I am a victim or something.. but...

I keep wondering if I am.. I mean.. if.. Fuck it! I give up. This is not because of someone.. it is because of me.. I cannot even make the differance between what is good and what isn’t.

I thought I was afraid of being alone... but sadly I realised that this is the only way I can understand my feelings.. I feel stupid. I feel like I am a nothing..

I don’t know what I want.. or what I need.. or what I am looking for.

Acolo. Atunci. Acum ..

Te temi de intuneric si singuratate, dar nu ai facut niciodata nimic ca sa ii pastrezi langa tine...

Minti ca vrei sa te pierzi printre necunoscuti, dar ii iubesti pe "ai tai".

Asculti muzica cu volumul dat la maxim, chiar daca vrei sa auzi ce se intampla in jurul tau.

Citesti chiar daca nu dai importanta cuvintelor.

Te pierzi printre pasii de dans, dar te doare tot corpul.

Plangi, dar unde sunt lacrimile.

Cine esti?! De ce eviti adevarul? De ce te uiti in gol mergand prin parcul copilariei tale?..

Ma ascund...

Da. Sunt bine. Soarele topeste usor zapada lasand asfaltul plin de apa. Dimineata a fost ceata asa groasa incat vedeam cu greu la 10 metrii in fata mea.

Cum am iesit din liceu am fost asaltata de zapada. Profesorii se comporta de parca ei nu au fost elevi si au venit sa ne arate cat de idioti suntem. Ele isi pastreaza sus si tare masca bine amplasata chiar in fata caracterului. Ei sunt aroganti, nepasatori, amuzati de orice si copilarosi. Muzica nu mai canta ca atunci, persoana din oglinda nu mai zambeste inocent, iar cei pe care ii iubesc si.au urmat fiecare drumul lui.

Imi amintesc neincetat dimineata aceea de vara cand imi dadeam drumul la melodia preferata, trageam draperiile, ma asezam pe covor si imi lasam gandurile sa zboare. Nu ma simteam singura chiar daca asa ar fi fost normal.

Acum, inconjurata de prea multi oameni necunoscuti, simt ca lipseste ceva din mine... Vin sarbatorile si eu inca nu ma regasesc. Nimanui nu ii pasa...ei sunt doar curiosi. Din motivul asta, raspunsul meu pentru voi va fi acelasi tot timpul.

"Sunt bine! :)"

You are ...

"You're the stars to my night and the sun to my morning.

You're the beat to my heart and the 

thought to mind. 

You're the notes to my music and the words to my songs. 

You're the smile on my face and the sparkle to my eye. 

You're the reason I sleep and the reason I wake. 

You're the reason I try and the reason I stay alive. 

You're the reason I have butterflies and the reason I blush. 

You're the love to my emotions and the strength to my body. 

You were my first hello and hopefully my last goodbye."

Decembrie...

Decembrie m-a prins total nepregatita. Tremurand.

Imi place seara cand imi iau patura si ma ghemuiesc langa calorifer, cu o cana de ciocolata calda, ascultand Voltaire. Ma face sa ma simt in siguranta.

In perioada asta pana si vremea refuza sa fie blanda... nu ma mai mira deloc faptul ca oamenii sunt asa cum sunt.

Astept craciunul doar ca sa mai am un motiv in plus sa urasc iarna.

E urat afara. E urat peste tot...



LATER EDIT: A mai inceput sa si ninga...